Mic dictionar de Psihologie si Psihiatrie

Reactia de adaptare

Reactiile de adaptare se referă la tulburări uşoare sau tranzitorii care durează mai mult decât reacţiile acute la stres. Aceste tulburări sunt produse de evenimente vitale excepţionale, de schimbări negative care se produc în existenţa subiectului sau de situaţii cu care sunt confruntate persoane cu un grad mare de vulnerabilitate.

Simptomele sunt variate şi cuprind anxietate, depresie, concentrare slabă, iritabilitate şi comportament agresiv. Reacţiile de adaptare sunt în general reversibile şi durează doar câteva luni. Aspectul esenţial al acestor tulburări este reacţia inteligibilă şi proporţională cu severitatea experienţei stresante şi nedepăşirea unei perioade de timp care pare suficientă pentru adaptarea la schimbare.

Retardarea mintala

Are ca element esential functionarea intelectuala generala semnificativ submedie insotita de restrictii semnificative in functionarea adaptativa in cel putin doua dintre domeniile: comunicare, autoingrijire, viata de familie, aptitudini sociale/interpersonale, uz de resursele comunitatii, autoconducere, aptitudini scolare functionale, ocupatie, timp liber, sanatate si securitate.

Debutul retardarii mentale trebuie sa survina inainte de varsta de 18 ani.

Functionarea intelectuala generala este definita prin coeficientul de inteligenta (QI) obtinut prin evaluarea cu unul sau mai multe teste de inteligenta standardizate si administrate individual.

Deteriorarile in functionarea adaptativa sunt de regula, mai curand decat un QI scazut, simptomele pe care le prezinta indivizii cu retardare mintala. Functionarea adaptativa se refera la cat de eficient fac fata indivizii cerintelor vietii si la cat de bine satisfac standardele de independenta personala in raport cu ceea ce este de asteptat de la cineva din grupul de varsta respectiv. Functionarea adaptativa poate fi influentata de diversi factori care include educatia, motivatia, caracteristicile personalitatii, oportunitatile sociale si profesionale, precum si tulburarile mentale si conditiile medicale generale care pot coexista cu retardarea mintala. Este posibil ca problemele de adaptare sa se amelioreze mai mult decat QI cognitiv, care tinde sa ramana un atribut mai stabil.

Pentru retardarea mintala se specifica patru grade de severitate, care reflecta nivelul deteriorarii intelectuale:
- Retardare mintala usoara QI de la 50 – 55 la 70
- Retardare mintala moderata QI de la 35 – 40 la 50 –55
- Retardare mintala severa QI de la 20 – 25 la 35 – 40
- Retardare mintala profunda QI sub 20 sau 25

Factorii etiologici ai retardarii mentale pot fi in principal biologici, psihologici sau o combinatie a ambelor categorii.

Ereditatea poate avea o contributie de aproximativ 5% in aparitia retardarii mentale, incluzand erorile innascute de metabolism, aberatiile cromozomiale si altele.

Alterarile precoce ale dezvoltarii embrionare (aproximativ 30%) includ modificarile cromosomiale sau leziunile prenatale datorate toxicelor (consunul matern de alcool, infectiile).

Sarcina si problemele perinatale (aproximativ 10%) includ malnutritia fetala, prematuritatea, hipoxia, infectiile virale sau alt tip de infectii si traumatismele.

Conditiile medicale generale din perioada de sugar sau din copilarie (5%) includ infectii, traumatisme si intoxicatii.

Influentele ambientale si alte tulburari mentale (15% - 20%) includ deprivarea de atentie si de stimulare sociala, verbala sau de alt tip de stimulare si tulburarile mentale severe (de exemplu tulburarea autista).

Evolutia retardarii mentale este influentata de evolutia conditiilor medicale generale si de factorii ambientali (posibilitatile de instruire, stimularea ambientala, etc.). daca o conditie medicala generala subiacenta este stabilizata, este foarte posibil ca evolutia sa fie variabila si sa depinda de factorii ambientali. Retardarea mintala nu este in mod necesar o tulburare pe toata durata vietii, persoanele care au avut o retardare mintala usoara timpuriu in viata lor, pot dezvolta aptitudini adaptative bune in alte domenii.

Tratamentul retardarii mintale include un tratament educational, prin scoli sau clase speciale, pregatire cu un educator individual, pregatire vocationala, pregatirea abilitatilor sociale, un tratament farmacologic si de asemenea unul psihologic prin terapie comportamentala, consiliere parentala si familiala, psihoterapie suportiva si activitati de grup.

Sadismnul sexual

Aceasta tulburare se caracterizeaza prin obtinerea excitatiei sexuale din suferinta psihologica sau fizica a partenerului. Suferinta celuilalt este excitanta sexual, actele pot fi simbolice provocand umilinta fara vatamare, dar uneori se pot cauza vatamari serioase si permanente.

Sadismul sexual este de regula cronic, iar severitatea actelor sadice creste cu timpul.

Schizofrenia

Schizofrenia debuteaza in general la o varsta tanara si se defineste prin prezenţa unor distorsiuni fundamentale şi specifice ale gândirii, percepţiei şi ale afectelor care sunt neadecvate momentului conjunctural (bizarerii).

Se apreciaza ca există 1% şanse ca o persoană să sufere cel puţin un episod psihotic diagnosticat ca schizofrenie, pe parcursul vieţii sale, incidenţa anuală este de 0,2 la 1000 (numărul de cazuri noi diagnosticate într-un an), tulburarea se intalneste in proportii egale la ambele sexe.

Schizofrenia debuteaza uneori lent, ca un proces gradual de intensificare a izolarii si a comportamentului inadecvat, iar alteori, debutul este brusc, caracterizat prin confuzie intensa si instabilitate emotionala, asemenea cazuri acute sunt de obicei precipitate de o perioada de stres la indivizii a caror viata tindea spre izolare, prreocupare de sine si sentimente de insecuritate.

Dintre toate bolile, tulburarile, sindroamele psihice majore, schizofrenia este de departe cel mai dificil de definit si descris. Principalul motiv al acestei dificultati este acela ca, in ultimii 100 de ani, au fost susinute in diferite tari si de catre diferiti psihiatri numeroase conceptii, extrem de divergente, asupra schizofreniei. Deosebiri radicale de opinie persista si in prezent.

Unele dintre principalele trasaturi clinice sunt ilustrate printr-o scurta descriere a unui pacient. Un student in varsta de 20 de ani, sanatos pana aunci, a inceput sa se comporte intr-un mod din ce in ce mai bizar. Cateodata parea furios si spunea prietenilor ca este persecutat; alteori era vazut razand de unul singur fara nici un motiv aparent. De mai multe luni parea tot mai preocupat de propriile ganduri. Activitatea sa de studiu s-a deteriorat. Spune ca aude voci care ii comenteaza actiunile si il insulta. Era convins ca politia a conspirat impreuna cu profesorii de la universitate pentru a-i vatama creierul cu gaze otravitoare si a-i fura gandurile. Credea de asemenea, ca multi oameni ii pot citi gandurile.

Relatarea acestui caz ilustreaza urmatoarele caracteristici comune episodului acut de schizofrenie:
- idei de persecutie insotite de halucinatii;
- izolare sociala treptata ;
- randament diminuat in munca;
- ideea bizara ca alti oameni pot citi gandurile cuiva.

Ca aspect exterior si comportament unii pacienti cu schizofrenie sunt in intregime normali. Altii par stangaci in comportamentul social, preocupati si retrasi sau bizari in alte privinte. Unii zambesc sau rad fara vreun motiv evident. Altii par sa fie permanent perplecsi. Unii sunt agitati si zgomotosi, sau isi schimba pe neasteptate comportamentul. Altii evita compania, petrecand vreme indelungata in camera, intinsi in pat, aparent preocupati de gandurile lor.

Cele mai frecvente simptome ale schizofreniei: - absenta constiintei bolii
- halucinatii auditive
- idei de relatie
- suspiciune
- aplatizare afectiva
- voci care vorbesc pacientului
- idei delirante
- instrainarea gandirii
- sonorizarea gandirii

In schizofrenie procesul de gandire cat si continutul gandirii pot fi afectate. Procesele de gandire confuze par sa isi aiba originea in dificultatea generala de concentrare a atentiei si de filtrare a stimulilor irelevanti. Referitor la deliruri, cele mai comune sunt convingerile ca fortele externe incearca sa controleze gandurile si actiunile individului.

In timpul episoadelor acute de schizofrenie, oamenii relateaza ca lumea li se pare diferita, corpul lor nu mai pare acelasi. Cele mai profunde tulburari ale perceptiei sunt denumite halucinatii – experiente senzoriale in absenta unei stimulari externe sau relevante. Halucinatiile pot sa apara independent sau ca parte a convingerii delirante.

Persoanele care sufera de schizofrenie nu reusesc de regula sa aiba raspunsuri emotionale normale. Pot fi deseori retrasi, nu raspund in situatiile care ar trebui sa-i faca tristi sau fericiti, sau exprima cateodata emotii care sunt legate in mod inadecvat de situatie ori de gandul exprimat.

Pacientii schizofreni prezinta uneori o activitate motorie bizara, pot avea grimase sau pot adopta expresii faciale ciudate, pot gesticula in mod repetat, pot deveni foarte agitati sau neresponsivi si imobili, adoptand o postura neobisnuita si mentinand-o o perioada lunga de timp.

Etiologie

Cu toate ca s-au facut numeroase cercetari in investigarea naturii schizofreniei, cauzele acesteia raman inca neintelese. Exista dovezi recente care arata ca atat structura cat si activitatea cerebrala a unui schizofren sunt anormale, dar si factorii ambientali detin un rol in aparitia tulburarii.

Studiile pe familii arata ca exista o predispozitie ereditara in favoarea aparitiei schizofreniei, rudele schizofrenului sunt mai predispuse la aparitia tulburarii comparativ cu indivizii din familii fara schizofreni. Un numar de gene care actioneaza impreuna poate determina predispozitia la tulburare, iar factorii de mediu vor determina aparitia tulburarii si gradul de severitate al acesteia.

Numeroase studii din Statele Unite si din alte tari au relevat faptul ca incidenta schizofreniei este semnificativ mai inalta la clasele sociale inferioare decat la cele mijlocii si superioare, fapt care se explica prin selectia sociala (indivizii care sufera de schizofrenie au deprinderile sociale de control depreciate, au dificultati in completarea educatiei si in obtinerea unui loc de munca decent, ceea ce ii face sa coboare gradual pe scara sociala si sa devina o parte a claselor sociale inferioare) si determinarea sociala (traiul in conditii de saracie, in zone cu o rata inalta a criminalitatii, abandon familial si scoli neadecvate, creeaza un stres suplimentar suficient sa determine tulburari de tip schizofren, in special la cei care sunt predispusi genetic la schizofrenie).

Cercetarile asupra rolului factorilor psihologici in dezvoltarea schizofreniei s-au axat pe relatiile din cadrul familiei. S-a constatat ca in timp ce unele dintre interactiunile atipice ale familiei pot preceda debutul tulburarii, altele pot reprezenta reactii la stresul provocat de convietuirea cu o persoana bolnava psihic. Dezorganizarea familiei si respingerea parentala sunt importante in determinarea bolii si a prognozei in ceea ce priveste recuperarea. Pe langa acestea, s-au descoperit si alte evenimente traumatice cum ar fi moartea prematura a unui parinte sau a ambilor parinti, care insotesc mai frecvent aparitia scizofreniei.

Majoritatea indivizilor care traiesc in saracie sau care au o copilarie tulburatoare si stresanta nu fac schizofrenie. Desi primele teorii ale schizofreniei au subliniat importanta factorilor de mediu, explicatia care in prezent are cea mai mare sustinere considera ca schizofrenia este o tulburare cerebrala mostenita care face individul vulnerabil la stresurile vietii.

Sindromul Kleine-Levin

Acest sindrom consta in episoade de somnolenta si apetit crescut zile sau saptamani si cu intervale luni de normalitate. Trezirea din somnul diurn creeaza o stare de iritabilitate, la unii pacienti apar halucinatii, depresie, dezorientare.

Ticurile

Ticurile se definesc ca fiind miscari sau vocalizari bruste, rapide, recurente, neritmice, deseori controlate voluntar si care reproduc un act motor sau vocal normal. Ticurile pot fi tranzitorii sau persistente si au o componenta voluntara si una involuntara, ele se accentueaza in conditii de emotionalitate crescuta.

In copilarie sunt des intalnite ticurile tranzitorii si formele usoare ale ticurilor.

In functie de forma clinica (motorii, vocale), de frecventa si de severitate, ticurile sunt:
- ticuri simple motorii care implica un numar mic de grupe musculare (clipitul, grimase faciale, miscari ale gatului, umerilor, etc.);
- ticuri complexe motorii in care miscarea este mai complexa, reproduce un gest, o miscare si implica mai multe grupe musculare;
- ticuri vocale care pot si simple (suflat, fluierat) sau complexe (repetarea unor silabe inteligibile pana la repetarea unor propozitii sau expresii uzuale).

Ticurile se descriu ca avand urmatoarele forme: tulburarea ticurilor tranzitorii, tulburarea ticurilor cronice motorii sau vocale si tulburarea Tourette.

Tulburarea abilitatilor motorii

Aceasta tulburare are ca element esential o deteriorare considerabila in dezvoltarea coordonarii motorii. Mai este cunoscuta si ca sindromul copilului neindemanatic sau dispraxia motorie specifica.

Copiii pot efectua toate miscarile normale, dar coordonarea este insuficienta. Ei dezvolta cu intarziere aptitudini motorii ca de exemplu de a se imbraca – dezbraca, plimba, manca, etc. De asemenea, au tendinta de a sparge obiecte si nu fac fata lucrului manual si jocurilor organizate. Acesti copii pot avea dificultati la scris, desenat sau copiat.

Tulburarea algica

Tulburarea algica are ca element esential durerea suficient de severa pentru a justifica atentia clinica, durerea cauzeaza deteriorare semnificativa in domeniul social, profesional sau in alte domenii. Durerea nu este produsa intentional sau simulata; factorii psihologici sunt considerati a avea un rol important in debutul, severitatea sau persistenta durerii.

Vaginismul

Vaginismul este un spasm al musculaturii vaginale care determina durere la incercarea realizarii actului sexual. Aceasta disfunctie afecteaza cel mai frecvent femeile din grupurile socio-economice superioare, cauza ei putand fi o trauma sexuala, cum ar fi violul sau abuzul sexual in copilarie.

Femeile cu conflicte psihosexuale pot sa perceapa penisul ca pe o arma, in cazurile de acest fel se pot constata de asemenea cresterea intr-un spirit religios strict, care asociaza sexul cu pacatul sau probleme in relatia diadica. Deci, spasmul este de obicei o parte a unui raspuns fobic, asociat cu teama de penetrare, dar ocazional este rezultatul unei cicatrici dureroase. Cazurile extreme de vaginism pot sa conduca la imposibilitatea consumarii unui mariaj. Asa numitele “sotii virgine” uneori au o teama extrema si un sentiment de vinovatie fata de relatia sexuala mai mult decat o teama specifica de penetrare. Unele femei cu vaginism sunt casatorite cu barbati pasivi, care prezinta un libido scazut si care uneori consimt la refuzul sotiilor de a permite relatii sexuale complete.

Voyeurismul

Voyeurismul se refera la excitatia sexuala obtinuta prin privirea unor acte sexuale. Aceasta tulburare poate sa apara si la femei, dar este mai frecvent intalnita la barbati.

Voyeuristul spioneaza de asemenea femeile care se dezbraca sau pe cele care sunt dezbracate, fara sa incerce sa aiba relatii sexuale cu ele. Voyeurismul este de obicei acompaniat sau urmat de masturbare si este de regula o tulburarea a barbatilor heterosexuali a caror activitate heterosexuala este neadecvata.

Voyeurismul este obisnuit printre adolescenti, ca o expresie a curiozitatii sexuale, dar de regula este inlocuit apoi de relatii sexuale normale. Voyeuristul continua sa priveasca pentru ca este timid sau stangaci in relatiile cu fetele sau impiedicat de anumite obstacole in realizarea de relatii normale.

<< Start < Prev 1 2 Next > End >>

Webitude