Mic dictionar de Psihologie si Psihiatrie

Balbismul

Este o perturbare a debitului elocutiunii si nu a limbajului ca atare si se intalneste la aproximativ 1% dintre copii, in majoritate baieti. Balbismul este deseori insotit de diverse miscari motorii: crisparea fetei, ticuri sau gesturi variabile mai mult sau mai putin stereotipe ale fetei, mainilor sau membrelor inferioare si se mai pot asocia manifestari emotive (rosire, transpiratia mainilor, etc.).

Explorarile neurofiziologice nu au evidentiat nici o anomalie functionala care sa aiba legatura cu balbismul, fapt sustinut si de variabilitatea balbismului de la o zi la alta in functie de interlocutor, de starea afectiva a vorbitorului si de continutul discursului sau. Balbismul se accentueaza atunci cand relatia este susceptibila sa declanseze o emotie si se atenueaza sau dispare atunci cand emotiile sunt mai usor controlate.

In anumite cazuri balbismul se atenueaza sau chiar dispare in mod spontan o data cu avansarea in varsta.

Tratamentul balbismului este cu atat mai eficient cu cat este mai precoce. Terapia trebuie intreprinsa intre 5 si 7 ani, dupa 10 fiind dificila.

In tratarea tulburarii depresive majore, psihoterapia in asociere cu antidepresivele este mai eficienta decat oricare din aceste tratamente aplicate izolat.

Bulimia nervoasa

Bulimia se refera la episoade de alimentatie excesiva necontrolata, cateva episoade pe saptamana timp de cateva luni. Dupa cum s-a mentionat mai sus, simptomul de bulimie apare in unele cazuri de anorexie nervoasa, chiar sunt cercetatori care o denumesc "varianta prevestitoare" a anorexiei, dar se cunoaste ca apare si in absenta anorexiei.

Bulimia se caracterizeaza prin:
- dorinta de nestapanit de a manca excesiv
- voma autoindusa pentru a preveni cresterea ponderala, uneori insotita de un abuz de purgative, post sau exercitii fizice intense cu scopul de a preveni ingrasarea.

Pacientii au idei prevalente privind forma si greutatea ce se aseamana cu cele din anorexia nervoasa, alaturi de o pierdere profunda a controlului asupra alimentarii. Episoadele de bulimie pot fi precipitate de stres sau de incalcarea regulilor de regim autoimpuse sau pot fi ocazional planificate. Aceasta alimentatie vorace are loc in singuratate. Pentru inceput aceasta aduce o eliberare de tensiune, dar usurarea este curant urmata de vinovatie si dezgust. Se pot inregistra mai multe episoade de bulimie si voma in fiecare zi.

Simptomele depresive sunt mai frecvente ca in anorexia nervoasa, si probabil sunt secundare tulburarii de alimentatie. Unii pacienti par sa sufere de o tulburare depresiva ce impune medicatie antidepresiva.

Trasaturile bulimice se intalnesc la 5-25 % din populatia tanara.

Voma repetata duce la complicatii severe. Pierderea de potasiu este deosebit de grava, ducand la slabiciune, aritmii cardiace si leziuni renale. Se pot produce infectii urinare, tetanie si crize epileptice. Dintii devin patati in mod caracteristic de continutul gastric acid.

Webitude