Mic dictionar de Psihologie si Psihiatrie

Fetisism

In fetisismul sexual obiectele neinsufletite sunt mijloacele preferate sau unice pentru excitatia sexuala. Tulburarea se poate ascunde si in comportamentul sexual normal. De obicei, fetisismul incepe in adolescenta; e intalnit in special la barbati.

Psihanalistii au sugerat ca fetisismul sexual apare printr-o nerezolvare in copilarie a anxietatii de castare si ca barbatul incearca sa se apere de aceasta anxietate prin mentinerea in inconstientul sau a ideii ca femeia are un penis (Freud, 1927). Dupa Freud “este vorba de un simbol al triumfului impotriva amenintarii de castrare si o protectie impotriva lui”. In acesta viziune orice fetis este reprezentarea simbolica a falusului. Desi unele fetisuri pot fi interpretate in acest fel, altele cer interpretari complicate daca ar trebui sustinuta ipoteza generala. In orice caz, ideea generala nu explica in mod convingator majoritatea cazurilor. Explicatia ce corespunde cel mai bine observatiilor clinice este aceea ca fetisismul ia nastere dintr-o anumita inhibitie de exprimare a impulsurilor heterosexuale. Aceasta inhibitie poate sa apara in numeroase moduri: de exemplu, prin timiditate fata de femei sau teama irationala legata de actul sexual. Excitatia sexuala ar putea fi asociata din intamplare atunci cu altceva decat ideile heterosexuale si, in acest mod, ar putea sa apara raspunsuri conditionate. Aceasta modalitate de explicare nu este sustinuta ca probe directe dar cel putin este concordanta cu faptele disponibile.

Fetisism transvestic

Aceasta tulburare se refera la imbracarea de haine ale sexului opus in scopul atingerii excitatiei sexuale si variaza de la purtarea ocazionala a catorva articole de imbracaminte pana la schimbarea totala a imbracamintii cu cea a sexului opus.

De regula, barbatul cu fetisism transvestic are o colectie de imbracaminte feminina pe care o utilizeaza intermitent pentru travestire si in timp ce este travestit se masturbeaza, isi imagineaza ca este, atat subiect masculin, cat si obiect feminin al fanteziei sale sexuale.

Tulburarea incepe de regula cu travestire in copilarie sau de timpuriu in adolescenta.

Fobia

Fobiile se referă la un grup de simptome cauzate de obiecte sau situaţii care provoacă frica. Fobia este teama specifică, intensă, declanşată de un obiect sau o situaţie, care nu au prin ele însele un caracter periculos, ci au un caracter iraţional, recunoscut ca atare şi care nu poate fi controlat. De obicei, persoana isi da seama ca teama sa este irationala, dar totusi este anxios, stare ce poate fi eliminata doar prin evitarea obiectului sau a situatiei care a generat teama.

Atacurile de panică se pot asocia cu agorafobia - teama da a se afla în locuri deschise, singur în afara locuinţei sau într-o mulţime, care poate să apară şi izolat, dar de regulă pacienţii au şi atacuri de panică asociate. Agorafobicii pot deveni incapabili să îşi părăsească locuinţa şi să iasă numai cu un însoţitor. În cadrul acestei tulburări apar simptomele specifice oricărei tulburări anxioase, dar şi alte simptome ca depresia, depersonalizarea, gândurile obsesive, care sunt mai frecvente în agorafobie decât în alte tulburări fobice. Situaţiile care provoacă anxietate şi evitare sunt numeroase, dar aparţin unui acelaşi model caracteristic (autobuze, trenuri, magazine, locuri din care nu se poate ieşi fără a atrage atenţia cum ar fi săli de spectacole, etc.). De cele mai multe ori debutul bolii are loc la începutul sau la mijlocul decadei a treia de viaţă sau la mijlocul decadei a patra.

În cele mai multe situaţii nu se descoperă nici un stres puternic imediat răspunzător de primul atac de panică, dar unii pacienţi descriu un fond de probleme serioase.

Alte fobii sunt fobia socială şi fobiile specifice. În fobia socială apare frica iraţională de situaţii publice în care subiectul ar putea fi pus în condiţii de subestimare, jenante sau umilitoare (de a vorbi, de a mânca în public, de a folosi toaletele publice, etc.). Situaţiile sociale vor fi evitate de către subiect, care va oscila între evitare şi izolare. În această tulburare apar sentimente de insecuritate, de incapacitate cu diminuarea performanţelor şcolare şi profesionale. Evoluţia tulburării este continuă, pe tot parcursul vieţii, cu fluctuaţii corelate cu evenimentele vitale, sau episodică la copii şi adolescenţi.

În fobiile specifice apare o frică iraţională de un obiect al fobiei (animale, înălţimi, etc.), iar subiectul resimte anxietate masivă atunci când este expus la obiectul fobic şi caută să îl evite. Simptome incluse în fobie sunt:

· individul simte brusc o panică persistentă, teroare într-o situaţie care nu prezintă pericol sau în faţa pericolului major iminent;

· individul recunoaşte că teama depăşeşte limitele normale şi este resimţită ca o ameninţare în faţa unui pericol;

· reacţia fobică este automată, necontrolabilă, persistentă;

· apariţia reacţiilor vegetative de însoţire;

· evitarea obiectelor şi situaţiilor fobice pot altera relaţiile sociale şi de muncă ale individului;

· perspectiva unei situaţii fobice generează de obicei anxietate anticipatorie.

Webitude