Mic dictionar de Psihologie si Psihiatrie

Reactia acuta la stres

Reactia acuta la stres se referă la tulburările tranzitorii, de orice severitate sau natură, care apar la persoane sănătoase psihic, ca răspuns la situaţii foarte stresante, cum ar fi catastrofele naturale, conflictele militare sau o criză extremă în relaţiile interpersonale. Acest termen se foloseşte pentru tulburări care se remit în termen de câteva ore sau zile, dacă reacţiile sunt mai prelungite, se încadrează în reacţii de adaptare (reacţii uşoare) sau tulburări de stres posttraumatice (reacţii severe).

Tabloul clinic al acestei tulburări este variat şi include:
- semne vegetative de anxietate;
- răspuns limitat la stimulii din mediu, dezorientare vizibilă, depersonalizare, derealizare; - incapacitatea de a reacţiona conform cu situaţia;
- teamă, disperare, depresie, mânie;

Evenimentul psihostresant este retrăit în plan ideativ sau imaginativ, în timpul activităţii visului şi în episoade de flashback.

Reactia de adaptare

Reactiile de adaptare se referă la tulburări uşoare sau tranzitorii care durează mai mult decât reacţiile acute la stres. Aceste tulburări sunt produse de evenimente vitale excepţionale, de schimbări negative care se produc în existenţa subiectului sau de situaţii cu care sunt confruntate persoane cu un grad mare de vulnerabilitate.

Simptomele sunt variate şi cuprind anxietate, depresie, concentrare slabă, iritabilitate şi comportament agresiv. Reacţiile de adaptare sunt în general reversibile şi durează doar câteva luni. Aspectul esenţial al acestor tulburări este reacţia inteligibilă şi proporţională cu severitatea experienţei stresante şi nedepăşirea unei perioade de timp care pare suficientă pentru adaptarea la schimbare.

Retardarea mintala

Are ca element esential functionarea intelectuala generala semnificativ submedie insotita de restrictii semnificative in functionarea adaptativa in cel putin doua dintre domeniile: comunicare, autoingrijire, viata de familie, aptitudini sociale/interpersonale, uz de resursele comunitatii, autoconducere, aptitudini scolare functionale, ocupatie, timp liber, sanatate si securitate.

Debutul retardarii mentale trebuie sa survina inainte de varsta de 18 ani.

Functionarea intelectuala generala este definita prin coeficientul de inteligenta (QI) obtinut prin evaluarea cu unul sau mai multe teste de inteligenta standardizate si administrate individual.

Deteriorarile in functionarea adaptativa sunt de regula, mai curand decat un QI scazut, simptomele pe care le prezinta indivizii cu retardare mintala. Functionarea adaptativa se refera la cat de eficient fac fata indivizii cerintelor vietii si la cat de bine satisfac standardele de independenta personala in raport cu ceea ce este de asteptat de la cineva din grupul de varsta respectiv. Functionarea adaptativa poate fi influentata de diversi factori care include educatia, motivatia, caracteristicile personalitatii, oportunitatile sociale si profesionale, precum si tulburarile mentale si conditiile medicale generale care pot coexista cu retardarea mintala. Este posibil ca problemele de adaptare sa se amelioreze mai mult decat QI cognitiv, care tinde sa ramana un atribut mai stabil.

Pentru retardarea mintala se specifica patru grade de severitate, care reflecta nivelul deteriorarii intelectuale:
- Retardare mintala usoara QI de la 50 – 55 la 70
- Retardare mintala moderata QI de la 35 – 40 la 50 –55
- Retardare mintala severa QI de la 20 – 25 la 35 – 40
- Retardare mintala profunda QI sub 20 sau 25

Factorii etiologici ai retardarii mentale pot fi in principal biologici, psihologici sau o combinatie a ambelor categorii.

Ereditatea poate avea o contributie de aproximativ 5% in aparitia retardarii mentale, incluzand erorile innascute de metabolism, aberatiile cromozomiale si altele.

Alterarile precoce ale dezvoltarii embrionare (aproximativ 30%) includ modificarile cromosomiale sau leziunile prenatale datorate toxicelor (consunul matern de alcool, infectiile).

Sarcina si problemele perinatale (aproximativ 10%) includ malnutritia fetala, prematuritatea, hipoxia, infectiile virale sau alt tip de infectii si traumatismele.

Conditiile medicale generale din perioada de sugar sau din copilarie (5%) includ infectii, traumatisme si intoxicatii.

Influentele ambientale si alte tulburari mentale (15% - 20%) includ deprivarea de atentie si de stimulare sociala, verbala sau de alt tip de stimulare si tulburarile mentale severe (de exemplu tulburarea autista).

Evolutia retardarii mentale este influentata de evolutia conditiilor medicale generale si de factorii ambientali (posibilitatile de instruire, stimularea ambientala, etc.). daca o conditie medicala generala subiacenta este stabilizata, este foarte posibil ca evolutia sa fie variabila si sa depinda de factorii ambientali. Retardarea mintala nu este in mod necesar o tulburare pe toata durata vietii, persoanele care au avut o retardare mintala usoara timpuriu in viata lor, pot dezvolta aptitudini adaptative bune in alte domenii.

Tratamentul retardarii mintale include un tratament educational, prin scoli sau clase speciale, pregatire cu un educator individual, pregatire vocationala, pregatirea abilitatilor sociale, un tratament farmacologic si de asemenea unul psihologic prin terapie comportamentala, consiliere parentala si familiala, psihoterapie suportiva si activitati de grup.

Webitude