Mic dictionar de Psihologie si Psihiatrie

Afectiune psihica

O afectiune psihica este o boala cu manifestari psihologice si comportamentale, acestea asociindu-se cu suferinta semnificativa si cu afectarea functionarii socio-profesionale.

Fiecare afectiune este descrisa de o serie de simptome, semne caracteristice, ce se manifesta o anumita perioada de timp. Simptomele sunt deseori privite ca indicatori ai unei afectiuni psihice atunci cand sunt persistente si intense, dar un simptom izolat, chiar daca are aceste doua caracteristici (persistent si intens) nu indica in mod necesar boala.

Poate ca ati auzit de termenii de "nevroza" si "psihoza", termeni utilizati in mod traditional pentru a desemna principalele categorii diagnostice. Nevrozele includ un grup de tulburari caracterizate de anxietate, o stare generala de nefericire si un comportament inadaptat, tulburari care permit persoanei sa functioneze, dar nu la intreaga sa capacitate.

Psihozele includ tulburari psihice mai grave, in cadrul carora comportamentul persoanei si procesele sale de gandire sunt afectate intr-un grad care poate duce la pierderea contactului cu realitatea, la incapacitatea de a face fata nevoilor sale zilnice. Aceste doua grupe mari de tulburari nu sunt categorii principale in manualele actuale de diagnostic.

Anorexia nervoasa

Anorexia a fost descrisa si denumita astfel in 1868 de medicul William Gull, care a subliniat cauze psihologice, necesitatea de a reface greutatea si rolul familiei.

Anorexia nervoasa se caracterizeaza prin refuzul de a mentine o greutate corporala minima, individul fiind foarte speriat de luatul in greutate, avand o deteriorare important a perceptiei conformatiei sau dimensiunilor corpului sau.

Debutul starii se situeaza de obicei in adolescenta, cel mai adesea intre 16-17 ani. Incepe in general cu eforturile obisnuite de a mentine o dieta ale unei fete care are un oarecare exces de greutate la acel moment. Trasaturile psihologice centrale sunt ideile prevalente despre corp, forma, greutate, o frica de a fi gras si o urmarire neincetata a unei greutati corporale scazute.

Urmarirea scopului de a slabi poate lua mai multe forme, fie mananca putin si evita in special glucidele, fie isi fixeaza limite zilnice de calorii. Unele incearca sa realizeze pierderi in greutate prin inducerea vomei, gimnastica excesiva si purgative. Pacientele sunt adesea preocupate de ganduri despre mancare si uneori le face placere sa gateasca mancaruri complicate pentru alte persoane.

Aproape 50% din persoanele cu anorexie nervoasa au episoade de supraalimentare necontrolata, uneori denumita ca “a manca cu lacomie” (binge eating) sau bulimie. Acest comportament devine mai frecvent cu inaintarea in varsta. Excesele sunt urmate de remuscari si eforturi intense de a pierde in greutate. Daca alte persoane ii incurajeaza sa manance, devin adesea refractari; ei pot ascunde mancarea sau pot sa vomite pe ascuns imediat ce pranzul s-a terminat.

Amenoreea este o trasatura important. Se produce timpuriu in dezvoltarea starii si in aproximativ 1/5 din cazuri precede pierderea evidenta in greutate. Unele cazuri sunt vazute initial de medici ginecologi si endocrinologi mai curand decat pentru tulburari de alimentatie.

Sunt frecvente tulburari depresive, labilitatea dispozitiei si izolare sociala.

Anorexia nervoasa se asociaza de obicei cu lipsa interesului sexual.

Secundar infometarii apar simptome si semne importante ca: sensibilitate la frig, constipatia, tensiune arteriala scazuta, bradicardia si hiportermia.

Anxietatea de separare

Teama de separare de figura principala de atasament reprezinta un comportament firesc, comun tuturor copiilor in primii ani de viata.

Trasatura clinica esentiala a anxietatii de separare este calitatea reactiei emotionale a copilului la separarea de figura principala de atasament (mama sau alta persoana care ingrijeste copilul). Reactia emotionala are intensitate si manifestari variate in functie de varsta copilului. Diagnosticul de anxietate de separare nu se pune decat dupa varsta de 10-13 luni si numai daca intensitatea si persistenta manifestarilor este severa, cu o durata de cel putin 4 saptamani.

Copilul cu anxietate de separare este ingrijorat si nelinistit cand anticipeaza despartirea, apoi urmeaza proteste prin plans, tipat, apatie. Unii copii au un somn nelinistit cu vise terifiante si pavor nocturn, au acuze somatice diverse, uneori foarte importante (dureri de cap, de stomac, febra, varsaturi si scaune diareice). Copilul mai mare, care a avut deja experienta primei separari, poate avea “ganduri negre” ca s-a intamplat ceva rau parintilor, poate refuza sa se mai duca la scoala de teama ca li se poate intampla ceva rau celor dragi, refuza sa mai plece de acasa.

Copiii cu o varsta mai mica de 8 ani prezinta mai des teama ca s-ar putea intampla ceva rau parintilor in lipsa lor si atunci refuza sa doarma singuri sau sa plece fara ei in alta parte sau sa fie lasati singuri. Ei au mai des cosmaruri si tulburari de somn sau tulburari neurovegetative.

Copiii de 9-12 ani isi exprima cel mai des teama si nelinistea in momentul despartirii, iar cei de 13-16 ani refuza sa plece de acasa si sa mearga la scoala de teama de a nu pleca de langa parinti si prezinta acuze somatice.

Tratamentul acestei tulburari cuprinde tehnici educationale, tehnici de psihoterapie si uneori este necesara si interventia psihofarmacologica.

Balbismul

Este o perturbare a debitului elocutiunii si nu a limbajului ca atare si se intalneste la aproximativ 1% dintre copii, in majoritate baieti. Balbismul este deseori insotit de diverse miscari motorii: crisparea fetei, ticuri sau gesturi variabile mai mult sau mai putin stereotipe ale fetei, mainilor sau membrelor inferioare si se mai pot asocia manifestari emotive (rosire, transpiratia mainilor, etc.).

Explorarile neurofiziologice nu au evidentiat nici o anomalie functionala care sa aiba legatura cu balbismul, fapt sustinut si de variabilitatea balbismului de la o zi la alta in functie de interlocutor, de starea afectiva a vorbitorului si de continutul discursului sau. Balbismul se accentueaza atunci cand relatia este susceptibila sa declanseze o emotie si se atenueaza sau dispare atunci cand emotiile sunt mai usor controlate.

In anumite cazuri balbismul se atenueaza sau chiar dispare in mod spontan o data cu avansarea in varsta.

Tratamentul balbismului este cu atat mai eficient cu cat este mai precoce. Terapia trebuie intreprinsa intre 5 si 7 ani, dupa 10 fiind dificila.

In tratarea tulburarii depresive majore, psihoterapia in asociere cu antidepresivele este mai eficienta decat oricare din aceste tratamente aplicate izolat.

Bulimia nervoasa

Bulimia se refera la episoade de alimentatie excesiva necontrolata, cateva episoade pe saptamana timp de cateva luni. Dupa cum s-a mentionat mai sus, simptomul de bulimie apare in unele cazuri de anorexie nervoasa, chiar sunt cercetatori care o denumesc "varianta prevestitoare" a anorexiei, dar se cunoaste ca apare si in absenta anorexiei.

Bulimia se caracterizeaza prin:
- dorinta de nestapanit de a manca excesiv
- voma autoindusa pentru a preveni cresterea ponderala, uneori insotita de un abuz de purgative, post sau exercitii fizice intense cu scopul de a preveni ingrasarea.

Pacientii au idei prevalente privind forma si greutatea ce se aseamana cu cele din anorexia nervoasa, alaturi de o pierdere profunda a controlului asupra alimentarii. Episoadele de bulimie pot fi precipitate de stres sau de incalcarea regulilor de regim autoimpuse sau pot fi ocazional planificate. Aceasta alimentatie vorace are loc in singuratate. Pentru inceput aceasta aduce o eliberare de tensiune, dar usurarea este curant urmata de vinovatie si dezgust. Se pot inregistra mai multe episoade de bulimie si voma in fiecare zi.

Simptomele depresive sunt mai frecvente ca in anorexia nervoasa, si probabil sunt secundare tulburarii de alimentatie. Unii pacienti par sa sufere de o tulburare depresiva ce impune medicatie antidepresiva.

Trasaturile bulimice se intalnesc la 5-25 % din populatia tanara.

Voma repetata duce la complicatii severe. Pierderea de potasiu este deosebit de grava, ducand la slabiciune, aritmii cardiace si leziuni renale. Se pot produce infectii urinare, tetanie si crize epileptice. Dintii devin patati in mod caracteristic de continutul gastric acid.

Cosmarul

Cosmaruruile apar la aproximativ 10 – 50% dintre copii, si 5-10% dintre adulti. Pot sa apara in orice moment al somnului, fiind trait intens – anxietate, vocalizare, motilitate. La trezire se constata o buna evocare a continutul visului.

Discalculia (tulburarea de calcul)

Este o tulburare a abilitatilor aritmetice, capacitatea matematica fiind sub cea asteptata pentru varsta si inteligenta copilului respectiv. Discalculia se prezinta ca o afectare in dezvoltarea si dobandirea deprinderilor scolare. Copiilor cu discalculie le este dificil sa faca un calcul matematic, ei dezvolta strategii de ajutor (numara pe degete, grupeaza, etc.), au greutati in invatarea denumirii numerelor, in scrierea lor, in intelegerea conceptelor de combinare si separare, in folosirea semnelor si operarea cu ele, in reprezentarea grafica a informatiei. Se considera ca au simptome specifice calculului matematic, dar au si probleme de atentie.

Tratamentul nu este unul specific, se recomanda instructia individuala si stabilirea unui program adecvat de invatare.

Disfunctia erectila

Inseamna incapacitatea persistenta sau repetata de a obtine sau de a mentine o erectie adecvata pentru un raport sexual satisfacator. Determina dificultati, neplaceri in relatia intima, chiar o respingere a ideii de a intra intr-o relatie cu o femeie. Poate sa fie prezenta de la prima incercare a actului sexual sau sa apara dupa o perioada de functionare normala. In psihoterapia acestei tulburari este important de stiut daca barbatul a avut mai multe partenere sexuale si daca esecul s-a petrecut cu fiecare dintre ele sau numai cu una.

Cauzele psihologice ale acestei tulburari privesc conflictele oedipale sau pre-oedipale nerezolvate, capacitatea de a avea incredere, sentimente de inadecvare si, de asemenea, reflecta dificultati relationale intre parteneri.

Disfunctia orgasmica feminina - masculina

Semnifica intarzierea sau lipsa persistenta sau repetata a orgasmului dupa o faza de excitatie sexuala normala. Este adesea asociata cu o inhibitie psihologica generala legata de relatiile sexuale, dar poate fi cauzata si de medicamente (antipsihotice).

Ejacularea precoce

Este acuza principala a 35-40 % dintre barbatii tratati pentru tulburari sexuale. Mai frecventa la barbatii tineri, la cei cu o partenera noua si la cei cu studii superioare. Se considera ca aceasta tulburare are o stransa legatura cu preocuparea fata de satisfactia partenerei, chiar cu frica inconstienta legata de vagin, dar si istoricul personal, mai ales experienta primelor acte sexuale (frica de a nu fi surprins) poate fi cauza acestei tulburari.

Mariajul stresant poate sa accentueze tulburarea si tocmai de aceea rezolvarea ei se face in cadrul terapiei de cuplu dar nu numai.

Encoprezis

Encoprezisul este o defecatie involuntara care survine la un copil mai mare de doi ani care nu prezinta nici un semn de afectare organica.

In etiologia encoprezisului sunt implicati atat factori constitutionali, de motilitate, cat si factori psihologici. Factorii psihologici au fost grupati in factori parentali, factori ce tin de copil, factori familiali si anumite evenimente de viata.

Encoprezisul este caracterizat de eliminarea de materii fecale voluntara sau involuntara si in locuri nepotrivite (pe podea, in pantaloni, in diferite colturi ale camerei).

Encoprezisul poate fi o tulburare izolata sau poate fi un simptom in cadrul altei tulburari (o tulburare emotionala sau de conduita).

Tratamentul implica existenta unei echipe multidisciplinare.

Enurezis

Enurezisul este o eliminare involuntara de urina in absenta unei cauze organice si care survine la un copil mai mare de 5 ani. Enurezisul poate fi nocturn sau diurn, primar sau secundar.

Se considera ca in jurul varstei de 3 ani se stabileste controlul sfincterian pentru majoritatea copiilor.

La 3 ani, 26% dintre copii continua sa prezinte mictiuni involuntare in timpul zilei, iar 34% dintre copii prezinta mictiuni involuntare nocturne

La 5 ani, aproximativ 3% dintre copiii autisti continua sa aiba mictiuni involuntare in timpul zilei si 10% au mictiuni involuntare in timpul noptii.

La 8 ani 2% dintre copii mai au mictiuni involuntare in timpul zilei si 4% mai au mictiuni involuntare in timpul noptii.

La 14 ani 1% dintre copii continua sa aiba mictiuni involuntare in timpul zilei.

Factorii cauzali ai enurezisului sunt fiziologici, psihologici si genetici. Cei fiziologici pot fi intarzieri in maturizarea structurilor sistemului nervos sau in maturizarea morfo-functionala a vezicii urinare. Factorii psihologici sunt diversi, printre ei regasim manierele educationale rigide, teama si anxietatea copilului la introducerea fortata intr-o colectivitate, schimbarea domiciliului si a conditiilor de locuit, insuccese sau frustrari, gelozie fata de un frate sau sora, existenta unor conflicte in familie.

Enurezisul primar este prezent atunci cand copilul nu a avut niciodata control sfincterian, iar cel secundar apare dupa o perioada de control sfincterian.

Tratamentul enurezisului include psihoterapia de tip comportamental si uneori medicatie.

Fetisism

In fetisismul sexual obiectele neinsufletite sunt mijloacele preferate sau unice pentru excitatia sexuala. Tulburarea se poate ascunde si in comportamentul sexual normal. De obicei, fetisismul incepe in adolescenta; e intalnit in special la barbati.

Psihanalistii au sugerat ca fetisismul sexual apare printr-o nerezolvare in copilarie a anxietatii de castare si ca barbatul incearca sa se apere de aceasta anxietate prin mentinerea in inconstientul sau a ideii ca femeia are un penis (Freud, 1927). Dupa Freud “este vorba de un simbol al triumfului impotriva amenintarii de castrare si o protectie impotriva lui”. In acesta viziune orice fetis este reprezentarea simbolica a falusului. Desi unele fetisuri pot fi interpretate in acest fel, altele cer interpretari complicate daca ar trebui sustinuta ipoteza generala. In orice caz, ideea generala nu explica in mod convingator majoritatea cazurilor. Explicatia ce corespunde cel mai bine observatiilor clinice este aceea ca fetisismul ia nastere dintr-o anumita inhibitie de exprimare a impulsurilor heterosexuale. Aceasta inhibitie poate sa apara in numeroase moduri: de exemplu, prin timiditate fata de femei sau teama irationala legata de actul sexual. Excitatia sexuala ar putea fi asociata din intamplare atunci cu altceva decat ideile heterosexuale si, in acest mod, ar putea sa apara raspunsuri conditionate. Aceasta modalitate de explicare nu este sustinuta ca probe directe dar cel putin este concordanta cu faptele disponibile.

Fetisism transvestic

Aceasta tulburare se refera la imbracarea de haine ale sexului opus in scopul atingerii excitatiei sexuale si variaza de la purtarea ocazionala a catorva articole de imbracaminte pana la schimbarea totala a imbracamintii cu cea a sexului opus.

De regula, barbatul cu fetisism transvestic are o colectie de imbracaminte feminina pe care o utilizeaza intermitent pentru travestire si in timp ce este travestit se masturbeaza, isi imagineaza ca este, atat subiect masculin, cat si obiect feminin al fanteziei sale sexuale.

Tulburarea incepe de regula cu travestire in copilarie sau de timpuriu in adolescenta.

Fobia

Fobiile se referă la un grup de simptome cauzate de obiecte sau situaţii care provoacă frica. Fobia este teama specifică, intensă, declanşată de un obiect sau o situaţie, care nu au prin ele însele un caracter periculos, ci au un caracter iraţional, recunoscut ca atare şi care nu poate fi controlat. De obicei, persoana isi da seama ca teama sa este irationala, dar totusi este anxios, stare ce poate fi eliminata doar prin evitarea obiectului sau a situatiei care a generat teama.

Atacurile de panică se pot asocia cu agorafobia - teama da a se afla în locuri deschise, singur în afara locuinţei sau într-o mulţime, care poate să apară şi izolat, dar de regulă pacienţii au şi atacuri de panică asociate. Agorafobicii pot deveni incapabili să îşi părăsească locuinţa şi să iasă numai cu un însoţitor. În cadrul acestei tulburări apar simptomele specifice oricărei tulburări anxioase, dar şi alte simptome ca depresia, depersonalizarea, gândurile obsesive, care sunt mai frecvente în agorafobie decât în alte tulburări fobice. Situaţiile care provoacă anxietate şi evitare sunt numeroase, dar aparţin unui acelaşi model caracteristic (autobuze, trenuri, magazine, locuri din care nu se poate ieşi fără a atrage atenţia cum ar fi săli de spectacole, etc.). De cele mai multe ori debutul bolii are loc la începutul sau la mijlocul decadei a treia de viaţă sau la mijlocul decadei a patra.

În cele mai multe situaţii nu se descoperă nici un stres puternic imediat răspunzător de primul atac de panică, dar unii pacienţi descriu un fond de probleme serioase.

Alte fobii sunt fobia socială şi fobiile specifice. În fobia socială apare frica iraţională de situaţii publice în care subiectul ar putea fi pus în condiţii de subestimare, jenante sau umilitoare (de a vorbi, de a mânca în public, de a folosi toaletele publice, etc.). Situaţiile sociale vor fi evitate de către subiect, care va oscila între evitare şi izolare. În această tulburare apar sentimente de insecuritate, de incapacitate cu diminuarea performanţelor şcolare şi profesionale. Evoluţia tulburării este continuă, pe tot parcursul vieţii, cu fluctuaţii corelate cu evenimentele vitale, sau episodică la copii şi adolescenţi.

În fobiile specifice apare o frică iraţională de un obiect al fobiei (animale, înălţimi, etc.), iar subiectul resimte anxietate masivă atunci când este expus la obiectul fobic şi caută să îl evite. Simptome incluse în fobie sunt:

· individul simte brusc o panică persistentă, teroare într-o situaţie care nu prezintă pericol sau în faţa pericolului major iminent;

· individul recunoaşte că teama depăşeşte limitele normale şi este resimţită ca o ameninţare în faţa unui pericol;

· reacţia fobică este automată, necontrolabilă, persistentă;

· apariţia reacţiilor vegetative de însoţire;

· evitarea obiectelor şi situaţiilor fobice pot altera relaţiile sociale şi de muncă ale individului;

· perspectiva unei situaţii fobice generează de obicei anxietate anticipatorie.

Hipersomnia

Hipersomnia se caracterizeaza prin somnolenta excesiva care survine aproape in fiecare zi, somnul de noapte fiind de obicei normal (cu durata de 8-12 ore). Persoana chiar isi propune sa doarma in timpul zilei, dar, sunt si situatii cand se instaleaza somunul neintentionat. Episoadele de somn diurn nu survin sub forma de “aracuri”, ca in cazul narcolepsiei, ci apar in situatii in care stimularea este scazuta (de exemplu: lecturi plictisitoare, drumuri lungi).

Hipocondria

Hipocondria consta in preocuparea persoanei in legatura cu faptul ca ar avea sau chiar ideea ca are o maladie grava, pe baza interpretarilor eronate a unuia sau a mai multor semne sau simptome. Convingerea asupra existentei bolii nu poate fi modificata de evaluarile medicale care infirma boala. Preocuparea pentru maladia temuta devine deseori elementul central al imaginii de sine a persoanei, un subiect de discurs social si un raspuns la stresurile vietii.

Insomnia primara

Elementul esential il reprezinta dificultatea initierii sau mentinerii somnului sau un somn nereconfortant care dureaza cel putin o luna si cauzeaza deteriorare semnificativa in plan social, profesional, personal etc.

Efectele insomniei primare:
- dificultati de concentrare
- diminuarea performantelor
- scaderea motivatiei
- sentiment de slabiciune fizica si psihica
- deteriorarea afectivitatii diminuarea atentiei, energiei si concentrarii

Masochismul sexual

Masochismul sexual reprezinta realizarea excitatiei sexuale, ca o practica preferata sau exclusiva, prin trairea unei suferinte.

Varsta la care incep activitatile masochiste cu un partener este variabila, insa se situeaza frecvent la inceputul perioadei adulte. Masochismul sexual este de regula cronic, persoana avand tendinta sa repete acelasi act masochist.

Mutismul selectiv

Mutismul selectiv este specific copilului intre 6 si 9 ani si se descrie ca un refuz al copilului de a mai vorbi in anumite situatii, desi ei au achizitionat limbajul. Acesti copii aleg sa nu mai vorbeasca, ei par a selectiona situatiile sociale in care vor sa vorbeasca.

Mutismul selectiv este o severa selectivitate in vorbire, determinata emotional. Copiii care sufera de mutism selectiv, au dobandit si dezvoltat capacitatea de comunicare prin limbajul expresiv si, deodata sau treptat, in jurul varstei de 5-6 ani, incep sa vorbeasca numai in anumite conditii sau numai cu anumite persoane. Exista si situatii in care refuzul copilului de a vorbi este total, sau acesta comunica doar prin silabe.

Aceasta tulburare se abordeaza prin psihoterapie asociata eventual cu un tratament psihofarmacologic.

Narcolepsia

Tulburare caracterizata prin somnolenta diurna excesiva, pierderea temporara, brusca a tonusului muscular ce cauzeaza slabiciune si imobilizare. Debuteaza intre varstele de 10 si 20 de ani, cu toate ca se poate instala si mai devreme, fiind mai frecventa la barbati.

Paralizia in timpul somnului si halucinatiile hipnagogice se manifesta doar la un sfert dintre pacienti.

Parafilia

Semnifica dorinta sexuala intensa, fantezii sau comportamente care implica obiecte, activitati sau situatii insolite si cauzeaza suferinta sau umilinta altor persoane sau propriei persoane. Parafiliile au o predispozitie biologica ce poate fi reintarita si de factori psihologici (de exemplu, abuzul in copilarie). Sunt mai frecvente la barbati decat la femei.

Teoria psihanalitica sustine ca parafilia rezulta dintr-o fixatie intr-una din fazele psihosexuale ale dezvoltarii sau ca este un effort de indepartare a anxietatii de castrare. Teoria invatarii sustine ca actul parafilic s-a asociat cu excitatia sexuala in copilarie si a dus la invatare conditionata. Activitatea parafilica este adeseori compulsiva, persoanele se angajeaza repetat in comportamentul deviant si sunt incapabili sa-si controleze impulsul respectiv. Atunci cand este stresat, anxios sau depresiv, pacientul are o probabilitate mai mare de a se angaja in comportamentul deviant. Bolnavul poate sa se hotarasca deseori sa inceteze comportamentul dar, in general, nu poate sa se abtina pentru mult timp, iar trecerea la act este urmata de intense sentimente de vinovatie.

Includ: exhibitionismul, fetisismul, froteurismul, pedofilia, masochismul sexual, sadismul sexual, fetisismul transvestic, voyeurismul.

Parasomnia

Se refera la manifestari (comportamente anormale sau manifestari fiziologice) care survin in timpul somnului. De regula apar in copilarie si sunt considerate patologice doar in cazul in care persista si la maturitate.

In acesta categorie, cele mai frecvente sunt: somnambulismul, pavorul nocturn, cosmarurile, paralezia in somn, bruxismul, enurezisul.

Pavorul nocturn

Pavorul nocturn debuteaza in copilarie si dispare spontan la adolescenta dar poate debuta si la maturitate devenind cronic. Se manifesta in prima treime a noptii, in timpul somnului prin trezirea brusca cu un tipat de panica, asociate cu frica si fenomene vegetative intense (creste ritmul cardiac si respirator) ce dureaza de la 1 la 10 minute.

Reactia acuta la stres

Reactia acuta la stres se referă la tulburările tranzitorii, de orice severitate sau natură, care apar la persoane sănătoase psihic, ca răspuns la situaţii foarte stresante, cum ar fi catastrofele naturale, conflictele militare sau o criză extremă în relaţiile interpersonale. Acest termen se foloseşte pentru tulburări care se remit în termen de câteva ore sau zile, dacă reacţiile sunt mai prelungite, se încadrează în reacţii de adaptare (reacţii uşoare) sau tulburări de stres posttraumatice (reacţii severe).

Tabloul clinic al acestei tulburări este variat şi include:
- semne vegetative de anxietate;
- răspuns limitat la stimulii din mediu, dezorientare vizibilă, depersonalizare, derealizare; - incapacitatea de a reacţiona conform cu situaţia;
- teamă, disperare, depresie, mânie;

Evenimentul psihostresant este retrăit în plan ideativ sau imaginativ, în timpul activităţii visului şi în episoade de flashback.

<< Start < Prev 1 2 Next > End >>

HPS.ro: Web Design | HPS.ro: Optimizare Site