Cabinet de psihoterapie & psihiatrie

Buna ziua, am o mare problema si am nevoie de un pic de ajutor, nu mai stiu unde sa intreb, pe cine, sunt aproape in disperare de cauza.

Sa incep cu inceputul. Sunt casatorit de cativa ani, avem un copil impreuna. Anul acesta relatia mea cu sotia s-a racit extrem de tare, fara sa stiu ce se intampla pentru ca nu vorbea cu mine absolut deloc. Ajungeam seara acasa si de fiecare data o gaseam pe net sau intr-un joc, orice, numai atentie sa-mi dea vreun pic mie. Am zis ca e doar o faza, am incercat sa vorbesc cu ea, dar fara succes. Acum aproximativ o luna mi-a cerut sa divortam, ca ea nu ma mai iubeste, ca vrea sa plece in afara tarii cu copilul, pt ca in tara la noi nu se mai poate face nimic, etc, etc. Toate astea fiind "alimentate" de oamenii de pe net, dintr-un joc pe pc in care pierdea destul de mult timp. A nu se intelege ca neglija cresterea copilului, in nici un caz. Intra online cand ajungeam eu acasa sau copilul adormea.

Ma rog, s-o scurtez un pic. Dupa multe discutii, atat cu mine cat si cu toata familia ei si oamenii care ne inconjoara, a inceput sa se "mai gandeasca", nu mai este chiar asa 100% hotarata sa divorteze, cu toate ca sustine in continuare ca ea nu ma mai iubeste si nu vrea sa stea intr-o "relatie" in care nu mai simte nimic pt celalalt. Acum putin timp, chiar si in situatia data ne-am re-inceput viata sexuala care stagna, evident, de destula vreme. Si am reinceput "in forta" ca sa zic asa. Adica nu-mi mai recunosc sotia in pat. Si nu in sensul rau, dimpotriva. Este dispusa sa puna in aplicare tot felul de fantezii, vorbeste cu mine, imi spune ce-i place, etc. Detalii intime. Oricum, este o schimbare in bine, pentru amandoi. Cu toate astea, in continuare spune ca nu ma mai iubeste, cum spuneam si mai sus.

Ca sa concluzionez: ce sa mai inteleg? Vorbim, comunicarea intre noi este mai buna ca niciodata, de cand ne cunoastem, sexul este de zile mari, la fel, ca niciodata. Cu toate astea, "nu ma mai iubeste". Nu stiu ce sa mai cred, pe cine sa mai intreb, de-asta mi-am facut curaj sa postez aici. Se pot pune aceste schimbar de temperament, contradictorii pe seama unei eventuale depresii postnatale (copilul are 1 an acum), si/sau pe seama unei oboseli extreme, pt ca nu prea a cerut sau acceptat nici un fel de ajutor de la cineva in acest sens? Exista vreun raspuns psihologic care sa ma poata ajuta? Va rog, orice sfat este binevenit. Imi iubesc sotia si vreau sa cred ca trece print-o perioada "extrema" cel putin, sa spun asa, mai ales ca este si o persoana extrem de incapatanata. Si prin tot ce face acum... parca este doar un copil care nu se gandeste la consecinte. Ce pot face eu in aceasta situatie, sa reusim sa trecem peste aceasta perioada? Sunt eu "bolnav" psihic, pentru ca trag prea mult? Este totusi vorba de o casnicie si de un copil. Exista vreo explicatie psihologica pentru acest comportament in contradictoriu? Si daca da, pot face ceva sa o ajut sa vada lucrurile altfel? Va rog ajutati-ma.
Multumesc din suflet.

Buna,m-a impresionat mesajul tau si te admir din tot sufletul. Din cate ai povestit tu,eu cred ca episodul acesta de "mai bine" din punct de vedere sexual,sau al dialogului va fi unul trecator,asta daca nu reusesti sa intelegi ce anume a determinat-o pe sotia ta sa isi schimbe viziunea asupra casniciei si sa i se imprime ideea divortului. Eu am 26 de ani,poate ca asta te va face sa nu dai mare credit la urmatoarele frase,dar eu am sa iti scriu pt ca pe langa experientele pe care le-am avut eu,pt mine domeniul relatiilor si interactiunea asta dintre doua persoane (ca si cuplu) a fost si va ramane unul interesant si de studiat.
Uite ce spun eu ,ca solutie salvatoare(si cred ca este un exercitiu interesant) tu nu ar trebui sa ii atribui in permanent rolul de mama(eu nu sunt mama si nu stiu ce trezeste asta cu adevarat in cuplu,dar tot doi oameni sunteti...care aveti un copil). Ideea de mama cred eu ca panicheaza femeia(asta vis-a-vis de partener),dupa modificarile fizice,poate urmeaza o distanta intre voi doi si automat din cauza complexelor fizice reale sau inchipuite,se raceste relatia din punct de vedere sexual. De aceea uimeste-o ,oricare ar fi punctul din relatie(poate ca a intervenit si o pasivitate),cu gesturi comporta-te ca si cum este vorba de aceeasi iubire spontana si tanara ca si inainte si aratai ca acum ca este mama este mult mai frumoasa,o iubesti enorm,demonstreaza-i cu toata fiinta ta cat de mult o doresti pe ea. Faceti planuri de week-end,fii spontan arata-i ca nu vrei sa controlezi situatia per general intr-un mod posesiv.....fa-o sa inteleaga ca tot ceea ce ati trait pana acum merita sanse salvatoare si sa incepeti sa construiti impreuna. Fa-o sa se simta utila,nu lua tu totul pe umerii tai,accordai si ei rolul de personaj important in casnicie(deja fiind mama este impresionant rolul cred eu, dar poate ea vrea sa isi simta inca forta ca femeie in societate si ca partenera deosebita).

Este ft important sa intelegi de unde anume au pornit starile acestea ale ei de panica,de abandon al casniciei,asta iti va lua ceva timp si innarmeaza-te cu rabdare,poate vei intampina greutati....dar merita. Vorbeste cu ea ,dar nu fi prea insistent....dupa nastere este greu sa iti gasesti identitatea ca femeie ,pt ca mama eclipseaza partea feminina. Fa in asa fel sa se simta bine cu ea,ca apoi in intimitate sa va simtiti excelent

Si nu in ultimul rand ,as vrea sa iti spun ca noi oamenii in zilele astea analizam totul intr-un mod exagerat,avem darul de a dramatiza,facem o tragedie din tot,nu ne multumesc ft multe aspecte din viata....avem tendinta sa ne comparam cu ceilalti(daca este gestionat cum trebuie nu ar fi un lucru negativ,comparandu-ne cu ceilati descoperim ft multe parti din noi si totodata poate fi un stimulent pt a avansa). Casnicia ta este doar a ta,are identitatea ei,contextul este doar al vostru,sunteti singurii care pot influenta intr-o oarecare masura circumstantele

Si nu in ultimul rand ,as vrea sa iti spun ca noi oamenii in zilele astea analizam totul intr-un mod exagerat,avem darul de a dramatiza,facem o tragedie din tot,nu ne multumesc ft multe aspecte din viata....avem tendinta sa ne comparam cu ceilalti(daca este gestionat cum trebuie nu ar fi un lucru negativ,comparandu-ne cu ceilati descoperim ft multe parti din noi si totodata poate fi un stimulent pt a avansa). Casnicia ta este doar a ta,are identitatea ei,contextul este doar al vostru,sunteti singurii care pot influenta intr-o oarecare masura circumstantele

Si nu in ultimul rand ,as vrea sa iti spun ca noi oamenii in zilele astea analizam totul intr-un mod exagerat,avem darul de a dramatiza,facem o tragedie din tot,nu ne multumesc ft multe aspecte din viata....avem tendinta sa ne comparam cu ceilalti(daca este gestionat cum trebuie nu ar fi un lucru negativ,comparandu-ne cu ceilati descoperim ft multe parti din noi si totodata poate fi un stimulent pt a avansa). Casnicia ta este doar a ta,are identitatea ei,contextul este doar al vostru,sunteti singurii care pot influenta intr-o oarecare masura circumstantele