As dori daca se poate sa primesc si eu un sfat,pentru ca nu mai stiu cui sa ma adresez.Am o relatie cu un cetatean german.Primele sapte luni ale relatiei,am acceptat foarte multe chestii urate din partea lui,deoarece eram tare indragostita.In fiecare zi imi spunea,doar ca noi romanii nu suntem buni de nimic,si ca orice fac este tipic romanesc,ca noi romanii suntem buni sa dormim in container si sa culegem ceapa.Am mers mai departe,mi-am zis ca,o fi avand experiente anterioare neplacute.A inceput sa ma jigneasca des,zilnic,o data la cateva zile uneorichiar zilnic,ma injura de mama si imi spunea sa imi fac bagajul sa plec in tara inapoi.Apoi,dupa cateva ore,isi cerea scuze.Am mers mai departe.Imi vorbea des de fosta lui iubita,imi spunea ca orice ar fi,ea a fost dragostea vietii lui,ca o iubeste inca,ca nu poate uita,a chiar intr-o seara statea in pat langa mine si plangea,efectiv dupa ea.Apoi isi cerea scuze din nou.La un moment dat a inceput sa fie tare ciudat,si scria mesaje si pleca afara pt a Bvorbi la telefon.Intr-o seara cand era adormit,am luat telefonul si am citit,un mesaj.Era un mesaj de disperare al lui catre fosta iubita,de a-i mai da o sansa si desigur nici un cuvant legat de mine.Aflasem ca eram insarcinata cu o saptamana in urma
.Ca atare,am luat telefonul lui si am sunat-o pe ex iubita lui si i-am explicat situatia reala,ca eu sunt la el de aproape 7 luni.Ea nu stia nimic,absoult nimic.A doau zi dimineata,l-am trezit si i-am spus ce am facut cu o seara inainte.A inceput sa tipe a zis sa dispar din fata lui,si a zis ca am stricat totul,ca el voia o relatie si cu mine si cu ea.Apoi si-a cerut iertare.L-am iertat,ma gandeam ca urma sa avem un copilas.Am ajuns in vacanta in Romania,mi-a zis ca daca nu renunt la copil,o sa plece inapoi singur in Germania,deoarece nu ii trebuie copil.El are doua fete fara sa fi fost casatorit vreodata,diferenta dintre ele e de 3 luni,una era dintr-o relatie si alta dintr-o aventura din timpul relatiei.El considera ca are un copil si celalalt il numeste bastard.Ce sa fac?Deoarece il iubeam,am folosit metoda medicamentoasa si am intrerupt sarcina..Am facut atatea sacrificii pt relatia asta!M-a cerut in casatorie,am acceptat.Mentionez ca primele 7 luni in care am stat la ai lui cu el,au fost calvar pt mine.Mama lui era tare rautacioasa.Plangeam zilnic.M-am gandit ca daca vom fi casatoriti si vom locui impreuna,va fi altfel.
Nu a fost altfel,prima luna,dupa casatorie,trei nopti nu a dormit acasa.Nici acum nu stiu unde a dormit.L-am iertat.Stateam cu chirie,chiria fiind pe numele lui,el fiind neamt.Avea servici de asa natura,pleca luni,venea vineri seara.Il asteptam,vineri seara venea de la job,isi lasa geanta,statea maxim 5 minute,apoi pleca la baut sau cu amicii sa povesteasca.Sambata,pleca dimineata sa lucreze in alta parte si venea tarziu poate la 10,12 noaptea.Eram impreuna practic duminica,uneori nici duminica toata ziua.Am omis sa zic,ca ,sambata noaptea cand venea acasa,se ducea si fuma ce stiu ce iarba,desigur in combinatie cu alcoolul,cam o data la sapt fuma acasa,uneori la doua.I-am reprosat,a zis ca nu e dependent.L-am iertat.Totusi atunci cand era sub influenta ...zicea ceva ce a doua zi nu is aducea aminte.Incepuse sa ma jigneasca aproape zilnic,l-am suportat aproape 3 ani,m-a amenintat cu de toate,ma injura de mama si de orice si cam odata pe saptamana sau uneori mai des imi spunea ca,chiria e pe numele lui,si ca eu pot sa imi fac bagajele oricand si sa stau in strada.Plangeam.Apoi il iertam.Intr-o zi a zis ca pt el nu ar fi o problema sa plateasca pe careva,ssi eu sa ajung hrana pt pesti..am ramas socata,apoi a zis ca fost o gluma.L-am iertat.Intr-una din zile,era tot asa baut,nu a fumat,era doar baut,si a inceput sa tipe din senin.Si apoi se apropia amenintator de aproape de mine,gesticuland.In acea clipa mi s-a facut tare teama de el.Am realizat,el are 1,90 si eu 1,62,ca el ar putea oricand face un gest necugetat,mai mult sau mai putin voit,
si ca ar pune la o adica pe seama alcoolului,in schimb pe mine m-ar distruge.Si am inceput atunci sa ma tem.Dar totusi nu aveam puterea de a pleca de acolo.In decembrie,am primit o scrisoare de la proprietari,cum ca,in luna aprilie trebuie sa ne mutam,sa ne gasim alta chirie.Am vazut asta ca pe o scapare.Am salvat ce am putut din lucrurile mele,si i-am zis ca plec acasa,in tara,nu i-am dezvaluit adevaratele intentii,de teama.Urma sa fie Pastele,eu sa fiu in tara,si el sa vina dupa o saptamana dupa mine.Am gasit un motiv pt a mai ramane si dupa ce a plecat el.Suntem in noiembrie.Nu sunt la ai mei din cauza fricii de el.El ma intreaba cand vin acasa.Nu pot sa ii zic ,ca nu mai vin la el.El nu a facut nimic pt a gasi o locuinta pt noi.Sta la ai lui si asteapta ca eu sa fac o miscare.Are 43 de ani si sta la ai lui.Am realizat ca pentru relatia asta si pt familia mea,eu si el,el nu a luptat ca mine niciodata,nici macar un sfert,ce?sfert e mult.Nu pot sa depun divort,nu am puterea,nu stiu de ce.Ma simt vinovata.Nu am puterea sa depun divort.Ma tot intreaba cand ma intorc,imi spune ca eu sunt de vina pentru situatia actuala.INTREBAREA MEA ESTE
E CE NU AM PUTEREA SA PUN PUNCT?DE CE MA DOARE?EU CRED CA DACA IL MAI IUBEAM NU PLECAM,EU CRED CA TOATE ACTIUNILE LUI AU DUS LA ASTA.CE SA FAC?Va multumesc pentru atentia acordata!
